Oamenii ăştia sunt întregi la cap ?

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator In jos

Oamenii ăştia sunt întregi la cap ?

Mesaj  MIHAI BELTECHI la data de Mier Dec 28, 2016 2:13 pm

Ceea ce se întâmplă zilele astea în România poate surprinde pe unii dar pe alţii nu însă fără îndoială reprezintă nivelul maxim a tot ceea ce s-a întâmplat în România în ultimii 27 de ani, nesimţirea supremă în ceea ce priveşte respectul faţă de populaţie din partea clasei conducătoare. Pe timpul ciudatei coabitări dintre Ponta şi Băsescu am crezut că asist la tot ce poate fi mai rău în ceea ce priveşte lupta dintre două orgolii aflate pe scaunele puterii şi cameleonismul politic.Trebuie să recunosc că am fost naiv, bătăliile pentru o vizită la Bruxelles sau trecerea băţului prin gard, arătarea câte unui dosar de abuz fabricat la mişto, erau nimicuri pe lângă ce s-a întâmplat după, se întâmplă, dar mai ales se va întâmpla cu înlocuitori foştilor combatanţi. Băsescu şi Ponta s-au ciocnit, dar nu s-au tăiat, şi-au făcut cucuie unul altuia dar au avut o minimă decenţă păstrând împunsăturile „tachinările” aş putea spune până la un nivel care să nu afecteze prea mult viaţa de zi cu zi a cetăţeanului. Tăierile de salarii şi pensii taxele, impozitele şi alte măsuri anti-cetăţeneşti luate de unul sau altul au fost rezultatul politicii de partid şi ar fi avut loc indiferent cine se afla pe cealaltă baricadă, dar ceea ce se întâmplă azi şi se va întâmpla în continuare nu se întâmplă ca urmare a unei politici de partid ci ca urmare a luptei dintre doi orgolioşi care fac ceea ce fac numai pentru a-i arăta celuilalt şi lumii, că el este mai al dracu, că nu se lasă călcat în picioare, că el de fapt este cel care are puterea în mână, unul puterea dată de poziţie, servicii şi justiţie celălalt puterea dată de un vot, un partid şi o majoritate parlamentară care va încerca să încalece cealaltă putere prin forţa legislativă. Dacă nu le dă cineva în cap cei doi vor angaja în această luptă fratricidă toate mijloacele şi forţele disponibile, loiale sau fidele pentru a obţine puterea supremă pentru a-l îngenunchia sau chiar ucide politic pe celălalt, dar cu ce eforturi? Se vor bate între ele forţe şi mijloace care ar trebui să lupte pentru apărarea intereselor cetăţenilor, ţării, nu partidelor şi parveniţilor de partid. Cineva propunea acum 2 luni înfiinţarea unei gărzi naţionale subordonate Parlamentului. Sunt convins că ideea nu a venit din neant, mintea creaţă care a avansat-o nu a fost un rătăcit dar nici un vizionar, măsura se înscrie în partida de şah la care asistăm acum partidă care se poate sfârşi cu un pat pentru combatanţi, dar dezastruos pentru cei care sunt nevoiţi să asiste neputincioşi. Culmea este că sunt destui care deja susţin o parte sau alta dar şi din cei care au început să facă pariuri sau organizează pariuri ca să câştige şi ei ceva de pe urma acestui circ tembel. Cei doi protagonişti se luptă ca în cuşca luptătorilor MMA unde orice lovitură e permisă, nu îţi trebuie tehnică, carte multă nu se cere, prost să fii, să ai putere. E suficient, dacă eşti voluminos, să te sui pe adversar şi să îl imobilizezi cu şuncile, ajungi campion. Teligenţii joacă la sacrificiu Spunea cineva că pentru a fi acreditată ca inteligentă, o vieţuitoare trebuie să posede simţul umorului, capacitate de adaptare şi toleranţă. Dacă urmărim reacţia preşedintelui Iohannis după alegerile de anul acesta, dar mai ales din Decembrie constatăm că este deficitar exact la aceste capitole. Acesta nu a putut accepta sau tolera înfrângerea, nici nu şi-a ajustat comportamentul, intenţiile şi politica în funcţie de situaţia nou creată, iar în ceea ce priveşte simţul umorului, să fim serioşi, numai un glumeţ poate spune că aşa ceva există la Cotroceni. De partea cealaltă avem un şmecheraş de Teleorman un personaj la fel de orgolios care nu vrea să renunţe nici el la visul de a deveni premier, dar mai ales de a-i da cu tifla preşedintelui, el nu ocoleşte obstacolele, el le dărâmă, dar nu cu pumnul său ci cu al celor de lângă el, el sacrifică cariera şi sănătatea celor apropiaţi pentru a-şi atinge el scopul. Doamna Shhaideh, nominalizarea sa pentru funcţia de premier este pentru el doar o unealtă cu ajutorul căreia crede că va da prima lovitură lui Iohannis, îl va obliga să cedeze şi să accepte propunerea sa dar asta nu pentru că o consideră capabilă să conducă un guvern timp de patru ani ci pentru că este fidelă şi va accepta să se retragă atunci când vor fi create condiţii pentru a se sui el pe cal. Până atunci doamna Shhaideh ţine calul. Cruzimea domnului Dragnea este cu atât mai mare cu cât, conform declaraţiilor mamei doamnei Shhaideh, aceasta este suferindă de diabet iar stressul creat de această luptă oarbă dar şi de ceea ce va urma dacă va fi nominalizată şi confirmată ca premier îi pot agrava boala chiar dacă va face simplă figuraţie, direcţiile de acţiune fiind stabilite şi decise de altcineva. Cu toată seriozitatea spun că sănătatea şi viaţa doamnei Shhaideh sunt puse în pericol şi dacă aş fi fost în locul domnului Dragnea nu aş fi băgat-o în acest joc care îi poate fi fatal. Dar eu nu sunt Dragnea. Dar nici Iohannis nu e Dragnea, el sacrifică nu doar sănătatea unei colege de partid, el sacrifică sărbătorile românilor, salariile lor pe luna ianuarie, imaginea României, tot ce nu poartă numele Iohannis. Şahul absurd Ambii şahişti sunt la fel de inconştienţi şi de cinici deşi amândoi vorbesc despre binele naţiei sau alegătorilor. Gestul domnului Iohannis, decizia sa de a împinge meciul în prelungiri când era admis de toată suflarea că nu mai are ce face, decât să accepte nominalizarea doamnei Shhaideh pare inexplicabil, absurd sau cel puţin inutil. Cum doamna fusese ministru şi avea practic avizul organelor de securitate părea că nu vor fi probleme de acceptare. Aşa ar fi normal. Situaţia în care ne aflăm, impunea desemnarea cât mai rapidă a premierului şi formarea guvernului, dar nu fără parcurgerea paşilor necesari, pentru că totuşi un guvern e un guvern, nu o echipă de fotbal. Nu ştiu ce explicaţie va da domnul Iohannis, dacă prelungirea nominalizării are raţiuni de siguranţă naţională, de compatibilitate sau moralitate sa legalitate sau este pur şi simplu vorba de un moft, uite numai aşa de al dracu, ca să încurce planurile PSD şi să nu aibă un guvern până la sfârşitul anului. De fapt eu spusesem că Iohannis va împinge nominalizarea cât va putea de mult. Oricare va fi explicaţia dată, este clar că e vorba de un simplu orgoliu, de o răutate şi sadism împinse până la patologic şi un total dispreţ faţă de români. Iohannis şi Serviciile nu pot invoca raţiuni de securitate a informaţiilor, pentru că: 1. Cine a fost acum un an valabil, nu s-a apucat de prostii după. Dacă va fi găsită acum cu probleme, înseamnă că prima oară nu s-au făcut verificările cum trebuia şi în acest caz serviciile se auto-incriminează şi ar trebui recunoscut că de fapt lucrează la ordin, sau după ureche; 2. Dragnea o fi orgolios, dar nu e prost, nu ar fi ales pe cineva care să aibă astfel de probleme, oamenii lui din servicii i-au dat „certificatul de securitate” ca sa nu îl pună în situaţii jenante; 3. Chestia cu implicarea politică a lui Akram şi eventuale implicaţii politice care nu ar fi văzute bine de aliaţii strategici sau eventuala apartenenţă a acestuia la serviciul secret sirian ar avea oarecare susţinere dacă ar fi reale( cele legate de serviciul secret sirian) dar şi aici s-ar pune întrebarea:” De ce a fost NUMIT Cioloş, care avea dublă cetăţenie, o soţie franţuzoaică şi un socru fost şef prin serviciile secrete franceze şi nu e acceptată doamna Shhaideh despre care nu se ştie, ci doar se speculează? Dacă vine cu o astfel de gogoriţă, Iohannis îşi mai bate un cui la tronul politic, cu atât mai mult cu cât practic Siria nu este duşmanul României avem relaţii diplomatice stabile nu de azi de ieri, România este recunoscută ca un bun şi vechi partener al arabilor, stricarea acestor relaţii este mult mai dăunătoare decât faptul că domnul Shhaideh l-ar simpatiza pe Bashar -al – Assad . Apoi să nu uităm că relativ recent Curtea Europeană l-a achitat pe Miloşevici, cel despre care americanii au susţinut că este duşmanul omenirii, deci, nu tot ce urăsc americanii este criminal. Este timpul să mai facem şi politica noastră, nu numai a altora.În plus, dacă doamna Shhaideh este respinsă pentru orientarea politică a soţului său, atunci avem de-a face cu un grav caz de discriminare pe criterii politice raportat la premierul Cioloş iar familia Shhaideh poate da în judecată administraţia prezidenţială. Discriminarea pe criterii politice sau religioase este suficientă şi pentru suspendare. Probabil Iohannis va lucra la intimidare atât la doamna Shhaideh cât şi la Dragnea, spunând ceva de genul : „ E adevărat nu avem nimic cert, dar ar fi mai bine să retrageţi propunerea ca să evitaţi eventuale scormoniri şi cine ştie ce mai putem găsi. Uite vă promit că voi accepta următoarea variantă, dacă va fi legală” De ce ar face asta Iohannis? Din Orgoliu, pentru a arăta că face ce vrea el nu ce vrea Dragnea, că Dragnea cu toate ameninţările lui nu poate trece de el, că de fapt el a câştigat şi că rămâne dealerul care face cărţile. Pe de altă partea, Iohannis mai poate aduce în discuţie şi dosarul 3742/2/2014 tel Drum , aflat pe rolul ICCJ cu termen pe data de 20.01.2017 în care Dragnea şi Shaideh sunt doar martori dar ce nu fac procurorii dacă interesele naţiei o cer? Oricând se poate schimba încadrarea, iar dosarul tratează nimic altceva decât art.407 NCP, adică divulgarea secretului care periclitează securitatea naţională. Piei drace! Iată deci câteva aspecte care pot influenţa sau nu, decizia lui Iohannis sau a lui Dragnea. Întrebare : SE PUTEAU SAU SE MAI POT EVITA TOATE ACESTE ÎNCURCĂTURI ? RĂSPUNS: DA. În ce condiţii ? 1. Dacă cei doi protagoniţşti nu s-ar fi urât atât de mult; 2. Dacă Dragnea ar fi anunţat propunerea de premier încă din campanie, dând ocazia nu doar lui Iohannis ci şi presei să caute peste tot şi – dacă erau probleme reale – să le scoată la suprafaţă. Faptul că nu a făcut acest lucru arată că şi el este la fel de orgolios şi de inconştient ca şi Iohannis dar şi că iată, efectiv nu are nici în partid, nici pe lângă partid un om care să poată fi nominalizat, agăţat pe gard şi lăsat acolo să fie puricat de oricine, fără teamă. El a adus pe tapet un nume necunoscut de public, dar asta nu înseamnă că ar fi fost şi complet imaculat. Rămâne de văzut ce se va întîmpla cu nominalizarea. Dragnea a vrut să îi forteze mâna lui Iohannis, ca să arate că el e şmecherul; 3. Dacă Iohannis ar avea acea parte de inteligenţă care să îl determine să se adapteze şi să acţioneze în consecinţă, în condiţiile în care nu are motive reale să refuze nominalizarea şi nu face totul doar din ambiţie. La şahul dat de Dragnea el răspunde prin alt şah, dar absurd, din poziţia de şah fără a se scoate practic din şahul dat de Dragnea. Practic Iohannis a sărit o mutare şi acum amândoi sunt în şah, o situaţie imposibilă şi absurdă care se poate realiza numai între doi oameni imposibili şi absurzi ; Fiecare se ameninţă unul pe altul, unul cu dosarele altul cu suspendarea în timp ce România nu are guvern, nu are premier, nu are buget, nu are cap, nu are coadă, practic nu are conducere, are doar doi berbeci care se dau cap în cap. Oare sunt ei întregi la cap după atâtea lovituri? Mă îndoiesc! Râzi Ţurţurică, râzi! Pentru ca circul să fie complet, pe tabla de şah se mai bagă şi un nebun, fost rege, care după ce a afirmat că este singurul, unicul şi idealul premier scoate la înaintare un Ţurţuric-Tomac pe care îl propune premier. De ce Ţurţurică? Pentru că momentul anunţului făcut de Băsescu după discuţiile cu Iohannis, mi-a adus aminte o scenetă de prin anii 70 în care un tătic voia să îşi promoveze progenitura, cam tolomac de felul lui, mut cam ca Iohannis, iar taică-său încerca să demonstreze cuiva ce băiat de viaţă are şi din când în când îi spunea fiului „râzi Ţurţurică, râzi”, iar acesta behăia la comandă până când la sfârşit, obosit şi el de efortul inutil a răspuns că nu îi vine. Cam aşa a fost momentul anunţului lui Băsescu. După ce a anunţat pe cine a propus ca premier, Băsescu l-a împins pe Ţurţurică al lui în faţa microfonului spunându-i „ te rog Eugen, câteva cuvinte”, dar nu prea multe că te faci de râs, ar fi trebuit să continue, apoi după ce acesta a îngăimat câteva cuvinte, la prima întrebare a presei l-a dat la o parte şi a vorbit tot el. Această scenetă ar trebui inclusă în programul de revelion ca să se mai şi amuze românii, care mai au simţul umorului. De ce nu s-a mai propus Băsescu premier? Păi tot din orgoliu, ca să nu îi spună cineva cândva că a candidat şi a pierdut. Chestie de imagine şi CV Oamenii ăştia sunt întregi la cap ?
avatar
MIHAI BELTECHI

Mesaje : 262
Data de înscriere : 18/10/2008
Varsta : 65
Localizare : Dacia Aeterna

Vezi profilul utilizatorului

Sus In jos

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator Sus


 
Permisiunile acestui forum:
Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum